ZECIMEA, FACTORUL MATRIX ÎN ECUATIA CORUPTIEI BISERICII (2)

Caci iubirea de bani este radacina tuturor relelor; si unii, care au umblat dupa ea, au ratacit de la credinta si s-au strapuns singuri cu o multime de chinuri. 1Timotei 6:10

Când Dudley Canreight a venit cu propunerea insolită de-a deschide mina de aur numita zecime, el știa ca în mod instantaneu facea o bresa în cutia Pandorei, slobozind prin biserica o mulțime de duhuri rele, atâtatoare de pofte. El făcea parte din “coloana a cincea” iezuită, școlit într-un colegiu iezuit, un fidel al Companiei mortii, animat cu un simțământ de ura atroce împotriva a tot ce reprezenta protestantismul.

Cum bine se știe, de familia White, pe atunci, sărăcia se ținea lipita ca scaiul de lâna oii și oricât ar fi vrut sa scape de ea aceasta parca mai abitir se latea. Nu pentru ca erau pătrunși de sentimentul simplității, în care a umblat Domnul nostru și sfintii apostoli, ci pentru ca munca zilnică le dădea frisoane trântind-i la pat, fiind, precum scria mai târziu “mesagera”, ocupati peste măsura treburile ecleziastice si… viziunile.

Au fost unii dintre “părinții bisericii” care s-au aratat reticenți la ideea zecimii în bani, ce venea sa înlocuiască contribuția benevola a credincioșilor la dezvoltarea și solidificarea comunităților, intuind noianul de neajunsuri și blesteme, înstrăinând miscarea adventa de principiile enunțate de către apostolul Pavel. Dar geniul raului încolțise în conjurația înșelăciunii izvodita de catre de familia White. Îndata, consoarta pastorului itinerant James, a început sa manifeste un neașteptat dar “profetic” distribuit de-a lungul vieții în mai bine de o suta de mii de pagini manuscrise. “Viziunile” s-au succedat cu voioșie: de la zecimea inventata de Canreight, via născocirea iezuită, la pagini plagiate în întregime de la alți autori, si pâna la informațiile luate de prin jurnalele vremurilor, manipulate în folosul propriu si extazul mistic al credincioșilor congregațiilor advente… Astfel, i se “arata”, i se “descoperea”, sau i se “spunea” de atâtea ori, încât nimeni nu poate contabiliza aceste contacte nemijlocite cu Cerul, care au devenit atât de banale încât scrierile prorocilor și experiențele apostolilor pălesc prin nesemnificative ce sunt!

Marea șmecherie a “prins” în biserica adventista, și aceasta cu complicitatea unora care au dat mărturie despre “mesagera”, deși înșelăciunea era evidentă și ușor de dovedit. Taina fărădelegii a început sa lucreze în biserica și a săpat adânc, la radacina, rămânând acolo, ca un rasad toxic și invadator. Generații și generații de credincioși au trecut prin aceasta vale a umbrei morții și mulți au fost cei contaminați cu o învățătura conținând elemente otrăvite și tot atâtea mesaje subliminale. Este înșelăciunea aproape perfecta, purtând marca vrăjmașului. Cui putea servi “mesagera”, dacă Dumnezeu nu rostește neadevăruri și nici nu-i om ca sa-și schimbe spusele?

Dar sa ne întoarcem la negoțul zecimii. Dudley Canreight scria in oficiosul adventist despre obligația plății zecimii ca despre întoarcerea unui împrumut primit de la Dumnezeu, idee adoptată îndata de către Ellen White și pe care ulterior a avut-o în “viziune”. Dezvoltarea bisericii, organizarea clanului pastoral, nevoile administrative și cele ale “mesagerei”, necesitau fonduri pe care Planul Bunăvoinței Sistematice, acțiune “vizionata” cu câțiva ani înainte, nu o putea împlini. Astfel a luat naștere zecimea în bani avându-l părinte pe Dudley Marvin Canreight, un iezuit infiltrat, iar ca muma vitrega o profeta, care nu era ce spunea ce este și pe care Scriptura o numește Izabela… De atunci și pâna astăzi negoțul zecimii a prosperat, s-a lățit și s-a dezvoltat în așa măsura încât, acest holding adventist încheie afaceri veroase cu companii care fabrica armament și logistica militară, cu rețele de distribuție de alimente care procesează carne (deși “mesagera” a interzis acest consum!), ori parteneriat cu rețeaua spitalicească a Vaticanului… Mai mult, au ajuns campionii avorturilor neconditionate, o rusine pentru cei care se pretind a fi împlinitorii unei înalte moralitati, asasini cu simbrie, în slujba dusmanului omenirii.

Zecimea platita în moneda a fost interzisa poporului evreu. Pentru cazuri exceptionale, când nu exista alta posibilitate de-a se achita partea levitilor, Dumnezeu a admis o astfel de plata, însa cu un adaus substantial drept amenda pentru procedeu. Apostolul Pavel nu admite pentru Biserica neamurilor nici un fel de dare numita zecime. Desi era Apostol, Pavel a lucrat cu mâinile lui pentru nevoile sale si ale celor care-l însoteau! Astazi, o gasca de smecheri aciuata prin biserica îsi „trag” salarii grase pe seama unor naivi care-i privesc muti de uimire si fericiti pâna la extaz cum le scotocesc cu nerusinare prin buzunare furându-le avutul. Nici ei ca grupare si nici zecimea ca obligatie, nu au ce cauta în Biserica Domnului!

Îmi marturisea cineva, ca de curând, a asistat la o scena incredibila. Se petrecea într-o tara africana. Pastorul unei comunitati din capitala împreuna cu prezbiterul si unul dintre diaconi îsi pândeau credinciosii pe la portile uzinelor, atelierelor, sau cooperativelor unde munceau, în zilele când se plateau salariile bietilor oameni, ca sa le ia direct zecimea, fara zabava. În aceeasi comunitate cei care nu voiau, ori nu puteau sa-si plateasca darile erau cautati acasa de haidamaci si mardeasi care-i „convingea” la darnicie si cu aplicarea de dobânzi pentru întârziere. Nu sunt cazuri izolate acestea, desi ridicolul situatiei ne transpune cu gândul la alte epoci, poate la fel de întunecate, si probabil mult mai violente. Un altul îmi povestea ca prin nordul Moldovei, de asemenea umblau pastorii si trepadusii lor pe la casele credinciosilor sa-i convinga, sa-si plateasca zecimea amenintându-i cu cenzura si excluderea pentru motiv de rebeliune!

Iacob Coman predica de la anvonul bisericii lui cum enoriasii sai, care s-au rupt din comunitatile muresene erau urmariti pe la domicilii de pastori si prezbiteri sa-i convinga sa revina la locurile lor, iar daca totusi îsi gaseau placerea în dizidenta, o puteau face, însa zecimea sa o trimita bisericii mama! Auziti nerusinare!? Vi se pare normala o astfel de atitudine? Acestia sunt urmasii Domnului Hristos? Eu cred, ca nu! Ei fac lucrarea celui rau punându-si masca de miel blând peste chipul cu colti rânjiti ai lupului nimicitor. Bine traitori din cei doi banuti ai vaduvei, clanul pastorilor mafioti îsi înalta vile luxoase, îsi „trag” masini scumpe, îsi petrec vacante în locuri de vis, îsi trimit copiii ca pe niste beizadele la scoli înalte prin strainataturi, au case de odihna, terenuri de tenis si golf, îmbraca haine croite de marci exclusive… Seamana tot mai mult cu dumnezeul la care se închina, acela care i-a momit cu bogatia si i-a vrajit cu minciuna scornita de o profeta care n-a profetit nimic.

Ascultam acum vreo doua zile o predica a unuia care se crede mare predicator, cu harul vorbirii si multa elocinta. Eu nu vad de bine ca anvonul sa fie transformat într-o scena de teatru de comedie unde o paiata se scalambaie dintr-o parte în alta zicând ca vorbeste din Scripturi, dar ma rog, daca asta prinde la lume, ce nu face omul pentru a mai lega un prozelit la stâlpul infamiei?! Spunea insul, ca plata zecimii este opera lui Dumnezeu si ca neîmplinirea obligatiei de-a restitui banul împrumutat de la El, te va trimite în afara zidurilor Cetatii Sfinte. Fara umbra de îndoiala, omul e un mincinos împreuna cu Ellen White, cea care a inventat aceasta uriasa înselatorie. Apostolul Pavel a scris în repetate rânduri ca darurile si ajutoarele sunt benevole fixând chiar si o zi anume pentru strângerea lor. Mai spune apostolul sa facem parte din avutul nostru si celor care ne învata. Aceasta este cu totul altceva! Carturarii sunt o specie rara în biserica. Ei sunt cei dedicati lucrarii Domnului, înzestrati cu întelepciune divina, studiosi ai Cuvântului, cei care prin cunostintele lor trebuie si sunt chemati ca sa zideasca credinciosii comunitatilor, sa-i pregateasca pentru vremurile tulburi, crizele si nenorocirile care se vor abate peste omenire. Ei sunt, in general, misionarii plecați sa ducă Evanghelia Domnului, departe, peste mari și tari. Sunt unicii care trebuie și pot trai din Cuvânt. O spune Pavel, nu eu!
Acum, sa ne gândim cu atentie la hoarda de incapabili care se numesc pastori, niste smecheri în fond, carora nu le pasa nici de turma, nici de pastorire, ci de umplerea buzunarelor, de interesul propriu, de negotul propriu deschis în coasta bisericii… Acestia nu se pot numi carturari, întelepti sau învatati! Sunt cel mult niste vagabonzi ecleziastici care suiti la anvoane, profereaza minciuni si îndemnuri sataniste pentru vaccinare si revaccinare!
Numea saltimbancul pe post de pastor, plata zecimii ca pe o opera a lui Dumnezeu. Pe loc m-a dus gândul la o secta cu naravuri mafiote de sorginte catolica, numita Opus Dei (Opera lui Dumnezeu). De la intrarea adventismului sub umbrela ecumenismului, iar de când catolicismul a ajuns „biserica fratelui mai mare”, obiceiuri ordinare au ajuns sa se strecoare în sufletul copiilor lui Dumnezeu aduse de catre misteriosii lucratori de pe ogorul apostaziei.
Opus Dei (Praelatura Sanctae Crucis et Operis Dei) este o organizatie preoteasca apartinând bisericii catolice, ce opereaza în toata lumea si este compusa din preoti si laici (numiti numerarios, supernumerarios si agregatis) a caror scop principal, dar nedeclarat este acela de-a strânge, uneori prin metode nu tocmai clare, fonduri mobile si imobile pentru organizatia proprie si Vatican. Au existat întotdeauna controverse si ciondaneli între organizatie si departamentul financiar de la „sfântul scaun” asupra cantitatii de bani, ori proprietatile pe care Opus Dei le dadea visteriei de la Roma. Si unii si ceilalti sunt la fel de avari si de ticalositi la tot felul de rele!



Opus Dei este o organizatie preoteasca si laica apartinând bisericii catolice. Aproape toti membri sai sunt masoni cu diverse grade. Scopul lor este acela de-a strânge fonduri si proprietati pentru folosul propriu si cel al papei. Metodele lor de actiune nu sunt întotdeauna cele mai curate. Dar cum printre membri sai sunt politisti, procurori, judecatori, oameni politici, jurnalisti, artisti cu renume etc. niciodata n-a fost chestionata în amanunt moralitatea lor. Sunt ca aerul, prezenti în toate partile!

Rezumând, activitatea lor e piraterie pura. Preotii de prin dioceze „vâneaza” enoriasi avuti si cu proprietati extinse, de preferinta vârstnici, carora le ofera multa atentie, grija si preocupare. Sunt introdusi într-un „program” de sensibilizare la adresa organizatiei care chipurile, ar lupta cu eradicarea saraciei, îngrijirea si scolarizarea orfanilor, furnizarea de tratamente gratuite bolnavilor etc. Li se dau mici cadouri (ochelari, serviete), apoi personal pentru curatenie, pentru cumparaturi, însotitori, mici vacante platite… Acesta este nivelul superior al programului.
Daca exista probleme juridice cu proprietatea (-tatile), finantele ori cu familiile, specialistii corupti ai organizatiei le rezolva îndata. Omul îndatoritor, e dispus sa faca orice pentru Opus Dei… Acesta este ultimul nivel din programul mafiot de extorcare.
În final, va semna acte de donatie si daca n-o va face, va fi convins sa o faca! Mostenitorii care eventual vor ridica pretentii vor avea parte de urgii nemaipomenite. Opus Dei sunt totul! De la directorul de scoala, la seful politiei, la ministrii, parlamentari, doctori sau directori de spitale… Nimic, niciun sector din activitatea sociala nu scapa controlului organizatiei. Sunt oameni care au avut necazuri uriase, au suferit accidente teribile sau au murit pe neasteptate fiindca s-au împotrivit organizatiei!


Folosirea resurselor financiare rezultate din zecime în activitati nelegitime au condus comunitatea adventa pe drumul fara întoarcere al pierderii identitatii crestine transformând biserica într-un holding urias, un negot piramidal cu suculente rente pentru o mâna de smecheri si un noian de saracie si suferinta pentru cei mai multi.

Cresterea pretentiilor capilor bisericii, includerea consoartelor în „lucrare” si implicit pe statul de plata al conferintelor, pierderea unor sume uriase de bani în afaceri nerentabile, ruinarea sistemului sanitar o data cu asocierea acestora la reteaua spitaliceasca si farmaceutica a bisericii catolice, aducerea editurilor în stare de faliment prin publicarea de titluri seci, infantile, nefericite, care nu intereseaza pe foarte putini cititori i-au determinat pe trepadusii trezorieri sa caute mijloace si metode de-a astupa gaurile colosale din bugetul rau dijmuit si aiurea chivernisit.
Apropierea adventistilor de Vatican, prin intrarea în Miscarea Ecumenica Mondiala (lucru tinut ascuns credinciosilor de rând!), i-au determinat, precum scriam, sa adopte idei mafiote si naravuri nefiresti cu morala crestina.
Una dintre nerusinatele metode de-a atrage bani la tezaurul furat luna dupa luna, de flamânzii si lihnitele oportunistei protipentade ecleziastice este asa cum am aratat într-un articol anterior, întocmirea unor „liste negre” de rau-platnici si presionarea lor prin vizite de „convingere” la domiciliul acestora.
De la anvon, sugerate de la Conferinta Generala se împart predici despre zecime accentuând pe amenintarea „vizionarei” White, despre faptul ca neplata acestei dari atrage dupa sine pedeapsa ireversibila a cerului. Apoi, copiate dupa metodele Opus Dei, credinciosii înstariti de prin comunitati sunt învatati sa-si doneze bunurile bisericii „pentru ca lucrarea Domnului sa propaseasca”!
„Donati, dati, daruiti!” este sloganul care suna din scurtele secvente video difuzate în comunitati în vreme ce se strâng banii pentru îmbuibarea clanului smecherilor pe seama naivitatii oilor si berbecilor adventisti, îndemnuri care rasuna ca într-o pelicula futurista post-apocaliptica si de proasta calitate…
Voi continuati sa dati de bunavoie acestei haite de lupi rapitori a zecea parte din venitul vostru si fara sa gânditi cu capetele voastre daca este bine, ori este rau aceasta. Eu va indic sa cititi Cartea Proverbelor, care aproape jumatate vorbeste despre întelepciune si va recomand citirea pâna la extenuare a unui jumatate de verset: „Lasati prostia si veti trai!”

Escatron, 20 Septembrie 2022

Autor: Sorin Bubau

Pescar și pescar de oameni pentru Patria de Sus, scriitor, poet și eseist religios, teolog autodidact, deconspirator a lucrării celui rău, luptător cu mine însumi, îndatorat cu Isus Hristos.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: